Povestii

*::Ghinion, noroc, cine poate spune?::*


A fost o data un om foarte sarac care avea in schimb un cal foarte frumos, pe care dorea sa-l cumpere stapanul castelului. Dar de fiecare data, batranul il refuza.
"Pentru mine acest cal nu este doar un animal. Este un prieten. Cum pot sa-mi vand prietenul?"

Intr-o dimineata s-a dus la grajd si a descoperit ca disparuse calul.

Toti satenii au zis,"Ti-am spus doar! Ar fi trebuit sa vinzi calul. Acum a fost furat. Ce ghinion teribil."

"Ghinion sau noroc?" a spus batranul. "Cine poate spune?"
Toata lumea a ras de el. Dar peste 15 zile calul s-a intors, urmat de o intreaga herghelie de cai salbatici. A scapat din grajd, a curtat o iapa tanara si s-a intors cu intreg alaiul dupa el.



"Ce noroc!" au strigat satenii.



Batranul si fiul sau au inceput sa antreneze caii salbatici. Dar, o saptamana mai tarziu fiul sau si-a rupt piciorul incercand sa imblanzeasca un cal salbatic.

"Ghinion," i-au spus prietenii. "Ce-ai sa te faci acum fara ajutorul fiului tau? Esti si asa vai de capul tau!"
"Ghinion, noroc, cine poate spune?" a replicat batranul.

Cateva zile mai tarziu armata stapanului pamantului a fortat toti tinerii din sat sa devina soldati. Toti in afara de unul... fiul batranului, care avea piciorul rupt.

"Cat de norocos poti sa fii," au urlat satenii. "Toti copii nostri merg la razboi, dar tu poti sa-ti pastrezi fiul acasa. Fii nostri probabil vor fi ucisi..."

Batranul a replicat, "Ghinion, noroc, cine poate sti?"

Viitorul vine spre noi fragmentat.
Nu putem sti niciodata ce ne rezerva.
Dar daca mentii tot timpul o atitudine pozitiva, usile sanselor raman deschise, vei fi o persoana mai fericita.





*::Vezi-ţi mereu de treburile tale!::*


Un cal, deprimat, se tranti intr-o zi pe jos si nu mai voi cu niciun chip sa se ridice.

Stapanul, disperat, nereusind sa-l convinga sa se ridice, cheama veterinarul.

Acesta sosi, examina animalul si zise:
- Aaaa, e foarte grav, singura solutie sunt aceste pastile pe care i le vei da cateva zile; daca nu reactioneaza, trebuie eutanasiat.

Porcul, auzind totul, fugi la cal:
- Ridica-te, altfel se sfarseste rau!!!
Dar calul dadu incapatanat din cap.

A doua zi, veterinarul vine din nou sa vada efectul pilulelor:
- Nu reactioneaza, mai asteptam o zi, desi nu cred ca sunt sperante!

Porcul, auzind tot, fugi din nou la cal:
- Trebuie sa te ridici, altfel vei pati mari necazuri!
Dar calul, nimc!

A treia zi, constatand lipsa oricarui progres, veterinarul ii ceru stapanului:
- Du-te dupa carabina, a venit timpul sa-l scapam pe bietul animal de chinuri!
Porcul fugi disperat la cal:
- Trebuie sa reactionezi, e ultima ocazie, te rog, astia sunt gata sa te impuste!!!
Calul se ridica, se scutura, facu cateva miscari de dans, o lua la fuga in galop si sari cateva obstacole.

Stapanul, care tinea mult la calul sau, foarte fericit, ii spune veterinarului:
- Multumesc mult, esti un medic minunat, ai facut un miracol!!!
Trebuie neaparat sa sarbatorim evenimentul! Haide sa taiem porcul si sa facem o masa mare!!!



*::O întâmplare a unei fete de 16 ani::*




Mi-am lăsat capul pe spate. Eram îngrijorată.
Nu ştiam ce se va întâmpla, fiind pentru prima oară, nu ştiam cum va fi, dar, ştiam ce vrea şi ce voiam şi eu.

Mă întreba din ochi "...vrei?", eu am răspuns "da"...

Venise momentul; mâna lui se plimba uşor peste pielea mea, spre acel loc.

Îmi spuse: "Voi încerca să fiu mai atent".

Când am văzut ce ţinea în mână mi s-a tăiat răsuflarea.
Speriată, făceam tot ce-mi cerea...

Mă durea, dar mă purtam ca o adevărată femeie.

M-a rugat s-o deschid mai tare.
Deodată am simţit o durere imensă.
Gemeam!
Începea să sângereze.
Am ţipat, dar era prea târziu.

"Am scos-o! Linişteşte-te!" mi-a spus.

Mă cuprinsese un fel de fericire şi mă simţeam uşurată.
Era prima... măsea scoasă!



*::Cainele si pisica::*



Odată, un om stătea liniştit la masă, ospătându-se cu poftă din felurile pregătite. La picioare, s-a aşezat câinele său.

Uitându-se în ochii omului, câinele îşi spunea:
"Dă Doamne să mânânce cu poftă stăpânul meu şi, după ce s-o sătura, să-mi dea şi mie o bucăţică!"

În acest timp, s-a apropiat şi pisica. Privindu-l pe om cum mănâncă şi gudurându-se pe lângă el, îşi spunea în sinea ei:
"Dă Doamne să orbească stăpânul meu, doar o clipă, să-i pot fura mâncarea!"

Câinele aştepta să primească tot ce omul s-ar fi îndurat să-i dea, cunoscând bunătatea stăpânului său. Pisica, însă, pândea orice moment să poată fura, lăcomia îndemnând-o să nu se mulţumească cu ceea ce ar fi primit.

Aşa este şi în viaţă.

Unii dintre prietenii care ne înconjoară sunt asemenea câinelui, adică fideli şi devotaţi, răbdători şi sinceri.

Alţii, însă, sunt asemenea pisicii: oricând cu un zâmbet pe buze, dar mereu cu răutate în suflet, aşteptând doar prilejul să fure şi să profite de pe urma ta.

Când ai în preajma ta prieteni adevăraţi, bucură-te pentru ei şi pentru prietenia voastră; când vezi, însă, că de tine se apropie şi cei asemenea pisicii, nu-i goni şi nu te purta cu ei aşa cum ar merita, ci roagă-te pentru ei şi încearcă, prin bunătatea ta, să îi faci şi pe ei mai buni.